marți, 1 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
skip to main |
skip to sidebar
- atenuează durerile şi crampele musculare;
- micşorează presiunea sîngelui;
- imbunătăteşte circulaţia sîngelui şi a limfei;
- ajută la eliminarea toxinelor din organism.
Masaj terapeutic si reflexoterapie
Masajul
Masajul reprezintă prelucrarea manuală a ţesuturilor moi şi a musculaturii în vederea obţinerii unor efecte terapeutice şi de relaxare, benefice organismului uman pe termen lung sau imediat ( relaxare, eliminarea oboselii fizice, etc.). S-a descoperit că masajul are efecte pozitive asupra circulaţiei, funcţiilor imunitare, digestiei, sistemului nervos, cu efecte pozitive în managementul stresului.
Alte efecte terapeutice ale masajului:
- creează relaxare generală în organism;
- atenuează durerile şi crampele musculare;
- micşorează presiunea sîngelui;
- imbunătăteşte circulaţia sîngelui şi a limfei;
- ajută la eliminarea toxinelor din organism.
Reflexoterapia
Reflexoterapia este o ştiinţă foarte veche, folosită pentru prevenirea, diagnosticarea şi tratarea diverselor afecţiuni. Ea acţionează asemănător cu acupunctura numai că în loc de ace se foloseşte apăsarea unor puncte reflexogene specifice , apăsare care stimulează zone specifice din organism, in general cu efect distal (la distanţă faţă de organele pe care le reprezintă). Organele şi sistemele corpului uman sunt interconectate între ele şi au în acelaşi timp legături vasculare nervoase şi energetice directe cu zonele corespunzătoare reflexogene. Astfel, reflexoterapia se poate defini ca tratamentul prin masaj al punctelor reflexe diagnosticate ca fiind sensibile. Prin reflexoterapie se deblocheaza si elimina acumularile de toxine din organism.
În masajul reflexogen depunerile toxice sunt considerate principala cauză a îmbolnăvirilor curente. Putem spune că depunerile de toxine în zonele reflexogene, ne arată o defectuoasă funcţionare a organului aflat în coespondenţă şi nu invers.
Zonele reflexogene sunt puncte sau zone (în talpă, pe gambă, mâini, coloana vertebrală, limba, urechi) care sunt în stransă legatură cu organele interne ale corpului.